Retardantii de gips pe bază de aminoacizi, de obicei derivați din aminoacizi organici sau proteine, oferă o eficiență sporită de întârziere, o stabilitate mai bună în condiții de temperaturi variate și o compatibilitate îmbunătățită cu alte admixturi comparativ cu retardantii tradiționali. Ei oferă un control mai precis al setării, reducerea pierderii de rezistență și cerințe mai mici de dozaj, fiind ideali pentru aplicații de gips de înaltă performanță, precum turnări de precizie sau substraturi auto-nivelante.